...dorință...

Cu siguranță vă amintiții copilăria. Uneori, ne dorim să fim din nou copii, să nu avem decât acele griji mărunte, care ni se păreau uriașe și, mai ales, plăcerile și bucuriile de atunci.

Întâmplător sau nu, am citit o carte. O povestire SF pentru copii. Haioasă și plină de viață, o fetiță străbate Galaxia. Întâmplări amuzante și o explozie de veselie.

Am căutat acea carte ani. Îmi doream din suflet să o recitesc. Și, acum o recitesc. O carte bună, o cană de nes și ..... magia copilăriei.
Mă cuprind aceleași emoții și aceeași veselie de odinioară.

Este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit.

 ... mulțumesc Bibi...

AlandalA

Cel mai uşor lucru pe care poate să-l facă cineva este să renunţe. Trebuie sa lupti pentru orice. De unde să ştim când trebuie să ne oprim. De unde să ştim dacă merită sau nu. Nu ştim.
Dar, este important să ai un ţel. Este important sa rişti, să îţi poţi asuma riscuri.
Totul este ca atunci când ajungi la ceea ce îţi doreai sa te mai poţi bucura. Să nu te laşi copleşit de greutăţi, să te bucuri din tot sufletul. Dar, oare......mai poţi?

1 decembrie......

Astăzi suntem români. Suntem patrioţi. Ne etalăm steagurile şi ne mândrim. Este foarte frumos să fi mândru că eşti român. Dar, nu doar o zi pe an. Români suntem şi în celelalte 364 (365 - la 4 ani) de zile. Atunci de ce nu ne mai lăudăm? Nu se întâmplă lucruri bune şi frumoase decât într-o zi?

Luna cadourilor?!.....

Nostalgie...... Îmi aduc aminte cu câtă nerăbdare așteptam "luna cadourilor" ... zăpada, bradul, vacanța ..... și Moșu'!!!!!!!!
Îmi amintesc fețe vesele, copii nerăbdători, arome amestecate și multă, multă veselie...
Nu îmi dau seama cum s-a schimbat totul, cum s-a pierdut tot ceea ce este frumos. Mi-aș dori sa am același entuziasm, să mai pot să cred, la fel de mult, în lucrurile frumoase.
 Este atât de greu să mai găsești un zâmbet adevărat, să vezi oameni care se bucură, să găsești oameni care oferă fără să aștepte nimic în schimb...
Vreau un Decembrie frumos şi plin de veselie!!!!! Şi aşa o să fie!!!!!!!!!!!!
Poate nu cu atat de multe cadouri, dar....cu siguranță plin de fericire şi bucurie. Sunt foarte norocoasă, şi dacă stau bine să mă gândesc, am parte de mai multe cadouri decât oricine: sunt fericită şi împlinită, am parte de prieteni minunaţi şi, nu numai.....

Nu uita: zâmbește și bucură-te de orice clipă frumoasă, de orice lucru mărunt, de orice gând frumos...

... gânduri ...

Nu mai ştiu cine şi când a spus: ... nemulţumirea crează factori de progres ... Are dreptate sau nu? Nu ştiu. Ideea este alta. Indiferent cât avem din ceva, indiferent de cât primim, tot nu ne este suficient. Totul începe cu: mi-aş dori măcar putin din...., măcar o data să se întâmple ... s.a.m.d.. Şi, se întâmplă ... puţin. Aici intervine nemulţumirea. 

De curând am primit cel mai frumos cadou. A fost ceea ce mi-am dorit întotdeauna. Şi, surpriză....mi-aş fi dorit sa nu se termine povestea cea frumoasă. De unde credeam că m-aş fi mulţumit cu puţin m-am trezit ca vroiam mai mult (tot pachetul :)))...

Şi aici ajung la vorba Ancăi ... trebuie să iau ceea ce este bun şi frumos din ceea ce mi se întâmplă şi să mă bucur de fiecare clipă frumoasă. Aşa că, nu îmi rămâne decât să mulţumesc pentru cadoul primit şi să sper că vor mai urma şi alte astfel de surprize.

... mulţumesc Bibi 

... aventura ...

Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi

Constantin Brâncuşi

Vă întrebaţi poate ce legătură este între titlu şi citat. Una foarte mare... La începutul anului am făcut un lucru pentru care, în copilărie şi în adolescenţă, îmi alocam destul de mult timp, am citit. Cocoţată (scuzaţi-mi expresia) în vârful patului, am citit cu nesaţ, de parcă era prima data când făceam acest lucru, o carte. Şi nu orice carte. "Aventura", de Jack London, la recomandarea unei persoane speciale. După ce am trecut de primele două capitole ... a început aventura. Eram ca un copil care a primit o ciocolata si nu se lasă pâna nu o termină ... iar dacă îi rămâne o bucăţică, primul gând cu care se trezeşte este să o devoreze.

Şi, de atunci, am început să am mai multă grijă de sufletul meu ... mi-am găsit timp să citesc. E drept, mult mai puţin decât în copilarie....

O carte este singurul loc în care poţi examina un gând plăpând fără să îl distrugi, sau poţi explora o idee controversată fără să îţi fie teamă că îţi va exploda în faţă - unul din cele câteva refugii unde mintea unui om poate avea parte atât de provocare, cât şi de intimitate.

Charles Langbridge Morgan

pentru Bibi...

... politete, asteptari, dezamagiri ...

Îmi poate spune cineva ce mai înseamnă politeţea? Mai există?

Era modernă = lumea vitezei. Am uitat ce înseamnă valorile, frumosul....

Trecem pe stradă fără să zâmbim, fără să ne oprim să vedem ceea ce mai este frumos. Lumea a devenit mai posacă? Sau aşa era şi nu am observat eu? Merg pe stradă şi văd oameni trişti, feţe chinuite şi "lăsate" - nu de durere, ci de griji, frământări, probleme....
Eu cred că trebuie să ne bucurăm de orice rază de soare, de orice pom care infloreşte, de orice lucru mărunt...

Revenind la subiect....nu înţeleg, de ce mă încăpăţânez să văd partea bună din orice persoană pe care o cunosc, să am aşteptări....mai mici sau mai mari. Şi uite aşa apare dezamăgirea. De cele mai multe ori când creditez pe cineva, când mă aştept ca oamenii să facă lucruri pe care eu le consider normale (de parcă ar mai fi ceva normal) sunt dezamăgită. Trebuie să învăţ să iau oamenii aşa cum sunt, să văd şi partea mai puţin bună, să nu am aşteptări de la ei şi, cel mai important, să-i accept aşa cum sunt.

Cred că  ... alandala ... era mai potrivit pentru titlu. 

...aşteptări...încredere...oameni...

Există sau nu o legătură între cele de mai sus? Cu siguranţă da. Şi, mă refer strict la mine. Fiecare om are "călcâiul" lui. La mine acesta este încrederea în oameni. Nu înţelegem că dezamăgirile vin din faptul că noi avem aşteptări, uneori, mult prea mari. Oamenii fac ceea ce cred ei că este normal, firesc, corect.....dar, din punctul lor de vedere. Ne aşteptăm să facă ceea ce ne dorim noi, ceea ce este normal pentru noi.....şi, uite aşa, apar dezamăgirile. Cine pe cine dezamageşte? Ce este sau nu este "corect"? Dar, ce mai este "corect" şi cine poate să definească această noţiune - uneori atât de firească iar alteori atât de abstractă - astfel încât să fie pe placul tuturor?
Cel mai bine ar fi să învăţăm să cerem, să spunem exact ceea ce dorim şi să nu mai aşteptăm ca ceilalţi să ghicească ce se află în mintea noastră....

...invictus...

Postare in lucru 

Gânduri de ... valentine's day ...

Astăzi este o zi cu totul şi cu totul specială. Tot ceea ce s-a adunat într-un an de zile trebuie spus....altfel ... vom mai aştepta încă un an pâna cănd vom mai arăta că suntem îndrăgostiţi.

Cine mă poate convinge că, atunci când eşti îndrăgostit, ai nevoie de o zi "specială" pentru a-i spune celui drag tot ceea ce simţi pentru el. Dacă tot este o persoana specială, de ce să nu îi spunem ceea ce simţim în fiecare zi, cu fiecare privire şi cu fiecare zâmbet? De ce trebuie să construim o zi anume? De ce nu putem face în aşa fel încât fiecare zi să fie specială?

pentru ... persoana dragă sufletului meu